Slow down, people!

Carl Honore: slowing down in a world built for speed

Aseara am intrat in contact cu aceasta idee a incetinirii ritmului cu care ne desfasuram viata. Eram pe messenger si dicutam cu niste colegi, cand unul dintre ei mi-a trimis acest link. Despre miscarea Slow am mai auzit de dinainte, citind un pic chiar din manualul meu de engleza, in care un capitol incepe cu un articol intitulat “Life in the slow lane”, si in care sunt prezentate aspecte al miscarii Slow, in particular Slow City. Conform Ligii Oraselor Incete (League of Slow Cities), Citta Slow se refera la ridicarea standardelor de viata printr-o intoarcere la ceea ce sistemele frenetice de munca si productie ale capitalismului au aruncat de-o parte in favoarea eficientei maxime: incurajarea economiei locale si a comerciantilor autohtoni, ridicarea fiintei umane deasupra muncii de birou, bucuria de a petrece o dupa-amiaza linistita intr-un local si un program de lucru care sa-i permita omului de rand sa mai aiba si activitati familiale in afara serviciului. Poate ca pentru multi aceasta noua teorie asupra calitatii vietii este ceva vechi, de mult cunoscut, dar pentru mine aduce acea noutate neasteptata care ma face sa realizez cum traiesc oamenii din jurul meu. Acuma nu mai mira cand vad copii mici care dau dovada de asa de putina rabdare la scoala, plictisindu-se teribil in fata lectiilor; nu ma mai ingrozeste o poveste ca aceea a unor persoane care, troleibuzul oprindu-se din cauza unei masini stationate pe traseu, s-au dat jos pentru a injura, lovind cu picioarele masina, incercand sa-i deschida usa sau imbrancind femeia careia ii apartinea masina; nu mai manifest nicio nedumerire asupra oboselii pe care o manifesta angajatii diverselor firme dupa un program de n ore care-i seaca fizic si psihic.

In secolele trecute, noile descoperiri erau privite sceptic, chiar contrazise de dragul mentinerii unei idei ce predominase gandirea celor de dinainte; pe masura ce avansul tehnologic a permis omului de rand sa explore noi frontiere, gradul de acceptare a noului a devenit din ce mai mare, progresele culturale, sociale, tehnologice sau medicale intrand aproape instantaneu in viata celor care au avut acces la ele. In comparatie cu secolul trecut, cu ce putem justifica aceasta graba de a trece prin viata cat mai repede? Cu ce am evoluat noi intr-atat incat sa ne putem multumi cu acumularea banilor intr-un timp cat se poate de scurt? Chiar a ajuns societatea la apogeul ei, incat nu ne-a mai ramas nimica nou de inventat, de imaginat, de creat astfel incat sa facem lumea din jur mai buna, si singurul nostru scop in viata a ramas adunarea banului ca sa ne putem bucura de ceea ce societatea are sa ne ofere? Totul trebuie rezolvat in modul fast-forward: cum Carl Honore mentioneaza in filmul catre care am creat link-ul, s-a ajuns la obsesia ca totul trebuie facut in graba, cat se poate de repede; micul dejun trebuie ingurgitat pe nerasuflate(ca sa nu intarzii la serviciu), cafeaua bauta in drum spre locul de munca (ce conteaza ca nu e exact cum iti place tie, in timp te vei obisnui), cumparaturile facute masiv la cel mai mare supermarket (ca cine stie cand vei mai avea timp sa cumperi hartie igienica, scobitori si servetele, nu?), timpul petrecut cu familia scurtat la minimul de mentinere a integritatii (forget about asking what he did in school, ai niste treaba de serviciu mai importanta decat copilul tau). Si ce obtinem din toata acesta graba? O crestere a nivelului fericirii? You’re a fool if you really believe in the power of money to create happiness. You deserve to live your own illusory dream, but keep the f**k from destroying the life of children,OK?

Let’s praise our blessed source of capitalism frenzy: United States of America. Oh yeah, the American dream: bucura-te de cetatenia americana si de protectia statului atata timp ei cat pot stoarce ultima farama de minte din tine (caci, sa fim seriosi, pe mintea cetatenilor 100% americani nu se poate pune mare speranta) si obtine profit de pe urma muncii tale. De unde oare s-a ajuns ca oamenii sa ajunga la psihiatru datorita sindromului de “workaholic” (word which, btw, e tot o creatie americana), daca nu ar fi existat cerinta din partea companiilor de a da o performanta ce intinde limitele umane? Da, da, stim toate cliseele de genul : “Daca nu am avea toti acesti cetateni muncitori care sa asigure puterea natiunii noastre, America n-ar fi ajuns singura putere mondiala de pe intreg globul la ora actuala” sau ca “nu trebuie sa te intrebi ce poate face statul pentru tine, ci ceea ce poti tu face pentru stat”. Get the fuck out of here, America are atatea probleme care au reiesit din marea ei “democratie” incat mi-e mila sa le numar.

Slow down people! What is it that you’re chasing? Or what’s chasing you? Take a break, have a breath, look around and see all things you miss daily. Ai doar o singura viata de trait pe acest pamant (daca nu crezi in reincarnare, caz in care poti face wtf you want), chiar trebuie sa alergi de la un capat la altul, ca sa mori in pace stiind ca ai acumulat suficienti bani ca sa le permiti copiilor tai sa alerge in continuare? Chill, bros. Life’s worth living, not skipping…