Jumătatea ailaltă

Plecând din Bucureşti, în trenul spre casă asist la o discuţie între un domn de o vârstă destul de respectabilă şi o domnişoară cu doi-trei ani mai  în vârstă decât mine, discuţie care porneşte nevinovat de la posibilitatea de a muri în urma electrocutării în baie după ce iei cu tine laptopul şi-ţi scapă modemul wireless în apă (vreau sa văd persoana retardată care a murit în acest fel şi să râd: -1 cretin pe această lume) şi trece, nonşalant şi fără un pic de gândire, prin toate subiectele posibile legate de ce merge rău în ţara asta. Deşi unele lucruri nu erau deloc deplasate, reflectând cu acurateţe starea actuală a ţărişoarei noastre, discuţia continuă, aparent la infinit, pe tema că noi nu avem ce să facem, dar totul în jurul nostru este atât de corupt încât numai Dumnezeu coborând din ceruri şi trăznindu-i pe ticăloşi ar mai putea îndrepta câte ceva.

Şi revenim aşa la treaba cu votul. M-am abţinut să nu le întreb pe aceste personaje foarte revoltate de politicienii corupţi, de nesimiţirea celor din jur şi de poluarea mediului înconjurător, dacă în ultimul an de zile au votat măcar o dată, fie pentru uninominal sau alegeri locale, fie pentru europarlamentare. Ceea ce ziceau ei era perfect valabil şi corect: da, la noi se fură ca-n codru; da, la noi se taie pădurea într-o veselie şi nimeni nu pune beţe-n roate afacerii cu lemn; da, cârdăşia în furăciune merge de sus în jos, pe toate nivele, de la ministru la funcţionarul de rând, de la Guvern la primarul de comună, de la preşedinte de partid la membru de filială locală. Dar când aud indivizi plângându-se şi văicărindu-se că treaba merge prost, fără să aud vreun cuvinţel despre faptul că EI ÎNŞIŞI, cu mânuţele lor I-AU VOTAT, asta este deja prea mult. De ce aşa de mulţi oameni se dau drept moralişti şi critici ai regimului când ei nu-şi exercită drepturile pe care le au? EU am dreptul să comentez când primarul care a primit votul meu şi a fost ales nu-şi face treaba, pentru că EU am votat şi i-am acordat astfel încredere,  şi nu cei care au stat acasă şi şi-au exprimat “nemulţumirea” faţă de sistem. Chiar şi cei care au votat cu altcineva sunt în mod echivalent îndreptăţiţi să judece, din moment ce odată ales, omul ales trebuie să-i reprezinte pe TOŢI locuitorii zonei de care depinde, chiar dacă sunt leneşi şi indiferenţi. Atitudinea nepăsătoare faţă de ceea ce se întâmplă la nivel politic nu este o dovadă de superioritate, nu atribuie celui nesatisfăcut de conducere vreo valenţă de erou şi nici nu-l încadrează în vreo jumătate “mai bună” faţă de “plebea ignorantă care votează orbeşte”.

Nu există o jumătate mai bună şi o jumătate mai rea. Ambele părţi sunt complice la ceea ce se întâmplă la nivel politic: oricât de perverşi ar fi unii politicieni şi oricât de corupţi, fără sprijinul populaţiei sunt egali cu zero – mă întreb eu oare de ce în Grecia, tehnic vorbind, poţi ajunge în închisoare dacă nu votezi? – şi fără a deveni un regim totalitar acest lucru nu se va schimba. Am citit de curând pe blogul unei anumite persoane un răspuns legat de dreptul de a comenta pentru cei care nu au votat.  Astfel de indivizi, unindu-se sub un blazon al intelectualului ofensat de nesimţirea celor de la putere, vor să constituie un alt fel de “jumătate”, a celor ce se află deasupra mulţimii oamenilor de rând, a celor superiori prin capacitate intelectuală şi prin rafinament elitist ce-i separă de marea masă a cetăţenilor români. În privinţa lor trebui să fiu de acord cu Băsescu: “Am convingerea că despre păpădie şi salată orice copil, dacă intră pe Google, află cum e cu păpădia şi salata. Dacă vrea să ştie despre istoria antică, Herodot, intră pe Google. Hai să revenim pe o programă adecvată, neîncărcată şi pe cât posibil adaptată economiei româneşti, pentru că toate semnalele sînt că nu mai avem mecanici auto, tinichigii pregătiţi în şcoli. Nu mai sînt licee de alimentaţie publică, să facem ospătari, să facem ce ne trebuie! Ne facem filozofi şi ăia neîncadrabili în cîmpul muncii cu uşurinţă.“. Cei care argumentează asupra dreptului de a comenta asupra stării lucrurilor folosesc  drept mijloc de susţinere faptul că oricine are dreptul la o opinie. CORECT! Dar în situaţia de faţă nu este vorba de o opinie pur şi simplu: este vorba de consecinţa unei nepăsări, consecinţa unei ALEGERI; inteligenţa n-are nimica de-a face cu asta, pentru că cei care au ALES să nu voteze se presupune că sunt conştienţi de consecinţele atitudinii lor, iar plângerile şi văicărelile ulterioare nu sunt altceva decât dovezi clare ale lipsei de asumare a responsabilităţii faţă de propriile decizii. N-ai votat, be a man şi acceptă faptul că tu, ca “intelectual”, ai contribuit prin inactivitate la procentele lui Vadim şi ale lui Becali; ar trebui să fie o palmă peste faţa ta fină de intelectual de rasă, domnule, faptul că astfel de indivizi (vorbind şi de alte partide care conţin membri care habar n-au de doctrina partidului) vor ajunge în Parlamentul European ca să ne facă de cacao…