Billy, porcuşorul zburător, a răcit

Tot alergând de unul singur prin înaltele sfere cereşti, drăguţul de Billy a prins o pală de vânt mai rece şi, contrar tuturor conceptelor sale faţă de planul existenţei sale, paralel cu al nostru,  a reuşit cumva să răcească şi să cadă greu bolnav la pat, cu febră mare şi cu accese de delir. Boala sa este cu atât mai mult complicată de faptul că Billy al nostru are aripi şi pene ca o pasăre, astfel viruşii prădalnici care şi-au făcut cuib în corpul său au luat şi din partea de porc, şi din partea de pasăre a lui Billy. Faptul că Billy nu va mai putea executa celebrul său dans ameţitor care ne taie respiraţia de fiecare dată (lucru care s-a observat de altfel în ultima perioadă, prin remarcabila lipsă de subiecte interesante de dezbătut pe micile ecrane şi spectrele anorexice ale prezentatorilor de ştiri care se aruncă hulpave asupra unui jalnic cutremur de 5 grade pe scara Richter, Mercalli sau la fel de bine şi pe scara de incendiu) a creat un gol în textura spaţio-temporală, permiţând viruşilor hibrizi să treacă în lumea noastră.

O mică pandemie nici nu ar fi chiar atât de stresantă, dacă nu ar fi dopată şi cu alte evenimente posibil catastrofale. Cutremurul ăla micuţ de acum câteva zile nu a fost decât o mică salvă a Terrei, profund tulburată de perspectiva ca Billy să dispară şi să adâncească vidul lăsat în urmă. Din moment ce oamenii au – teoretic – doar o singură viaţă pe acest Pământ, îngrămădirea a mai multe evenimente cu cote bune la casa de pariuri a Morţii nu face nimica altceva decât să crească exagerat de mult nicelul de stress al populaţiei umane, pradă uşoară pentru scenariile fataliste şi inevitabile. Ce ar fi, de exemplu, dacă supervulcanul de dedesubtul parcului Yellowstone ar erupe, aruncând planeta într-o eră glaciară? Sau dacă ruptura ce a provocat tsunami-ul din largul coastelor indoneziene s-ar lărgi şi ea, aşa, ca chestie? Şi dacă o veni un meteorit necunoscut, ca să paveze mai bine calea pentru frac-su Apophis?

Billy este cu atât mai mult frământat cu cât asimilează din ce în ce mai repede angoasa umanităţii deasupra căreia se adună claie peste grămadă o groază de săbii ale lui Damucles atârnate de o claie de fire de păr. Şi porcuşorul nostru e o fire sensibilă şi cum se gândeşte la ceva mai rău, cum la rândul său transpune gândul negativ într-o stare de spaimă, tremur şi leşin, pompând energii malefice către fabricile sale interne de viruşi. Billy înţelege perfect neliniştea omului: una este să nu ştii când mori, şi cu totul alta este să nu ştii de ce anume o să mori, când opţiunile te asaltează din toate părţile mai rău ca o turmă de puradei nespălaţi. “Oare îmi voi scuipa plămânii afară?”, “Oare voi îngheţa de frig când soarele va fi acoperit cu cenuşă vulcanică sau mă voi transforma brusc în carbon când piatra cosmică se va hotărî să se oprească deasupra României?” Şi când te gândeşti că Billy nici nu este afectat de criza financiară, din moment ce în planul său transcedental nu are nevoie de mâncare! Să-i urăm lui Billy însănătoşire grabnică: mai degrabă se va vindeca un porc zburător de gripă porco-aviară decât omenirea de scenarii apocaliptice…