Moldovenii şi africanii

Deşi nu este totalmente corect să fac o comparaţie între o ţară şi un continent, ultimele mele confruntări cu aceste două teme m-au împins de la spate pentru a scrie despre ele.

De o parte îi avem pe moldoveni, aşa zişii “fraţi” ai noştri de peste Prut. Deşi din punct de vedere istoric actuala Republică Moldova a aparţinut mai de demult teritoriilor româneşti pentru ca mai apoi să fie luată frumuşel sub aripa protectoare a mamei Rusia, realitatea zilelor curente ar trebui să fie un duş mai rece pentru visătorii români care încă îşi imaginează  ca fiind posibilă o Unire la “patria mamă” a teritoriul Basarabiei. Şi asta din mai multe motive.

Unu la mână: diferenţa majoră dintre modul în care istoria s-a desfăşurat pe teritoriile româneşti faţă de cele basarabene este dată de procesul intensiv de rusificare care a avut loc dincolo de Prut. Şi pe teritoriul României s-a predat limba rusă la greu, dar noi n-am avut neşansa unei zone separatiste precum este Transnistria pentru Republica Moldova (sau pentru un exemplu mai recent, precum sunt Abhazia şi Osetia de Sud pentru Georgia). Implantând un teritoriu vasal în coasta unui stat declarat “independent” faţă de prăbuşita Uniune Sovietică, noul stat rus şi-a asigurat mijlocul de perpetuare a tradiţiei bine înrădăcinate dată de spiritul rusesc, maniac al controlului şi obsedat de putere. Şi partea cea mai delicioasă pentru conducerea naţiei consumatoare de vodcă este faptul că nimeni nu comenta acţiunile sale cu o voce deranjantă pentru urechea fină a dictaturii economice răsăritene: valva de gaz se închide aşa de uşor…

Doi la mână: patrioţii de peste graniţă nu pot face nimica din moment ce populaţia devină rusofilă şi românofobă. Nu întâmplător sunt bătuţi tineri de 1 decembrie pentru că se afişează “ostentativ” pe străzi cu steagul românesc, de către alţi tineri vorbitori de rusă; nu întâmplător jurnalişti români au fost expulzaţi din R.M., s-au închis graniţele şi a fost alungat ambasadorul român de la Chişinău pe perioada presupusului “atac” la adresa conducerii comuniste; nu-i deloc întâmplător că acuma au refuzat un ambasador român, cerând altul, fără explicaţii diplomatice. Când la conducerea R.M. se află un partid cu titulatura de “comunist”, nu prea cred că se raportează el la Cuba sau la Coreea de Nord când are imediat lângă o mare naţie fost comunistă de calea cea dreaptă – carevasăzică ortodoxă. Mi-e milă când citesc fraze de genul: “Romania trebuie sa mentina relatii strinse cu MOLDOVA ,in ciuda tuturor greutatilor ,pt. ca moldova nu este VORONIN ci toti ROMANII CARE TRAIESC SI LOCUIESC ACOLO.Probabil ca VORONIN IMPREUNA CU SUSTINATORII LUI, au ticluit un plan mirsav ,prin care incearca cu disperare sa dezbine natiunea ROMANA..,dar nu va reusi. Vom fi tot timpul alaturi de fratii nostri BASARABENI.,si cu siguranata vo fi impreuna in EUROPA.” Dacă ar fi să gândească realist, cei care scriu astfel de chestii ar face bine să se uite la naţia noastră “modernă”, ieşită de sub “jugul opresiunii comuniste”, şi să judece un pic dacă moldovenilor le-ar prii o schimbare de stare sau nu. Mie unuia mi se cam pare că ei cam muşcă mâinile întinse spre ajutor…

Şi uite-aşa ajungem la africanii noştri. Care este rolul lor în ecuaţia acestui post? Ei bine, şi acei sărmani oameni suferă. Dar nu ideologic sau istoric, ci fizic. De foame, de sete, de boli crunte, de viermi care le ies prin piele, de roiuri de lăcuste care le rod până la rădăcină puţinul pe care-l pot cultiva şi ei acolo, plus că nu ştii când mai izbucneşte un război civil şi tu, alături de milioane alte fiinţe umane, vei trebui să pleci de pe pământul natal pentru că oamenii cu Ak47 şi lansatoare de rachete zic aşa. Şi, undeva, departe de malarie, holeră, Ebola şi viermi intestinali, un neo-nazist stă în faţa unei tastaturi şi comentează pe YouTube despre cum africanii sunt primitivi şi ar trebui exterminaţi de pe faţa Pământului.

Orice încercare de a aduce o doză infimă de raţiune în creierul îndoctrinat şi slăvitor de Hitler al individului a eşuat. Persoana argumenta că el/ea nu trebuie să doarmă în ghetou, pentru că el are o moştenire culturală – asta ca răspuns la încercarea mea de a-i explica că un om “civilizat” aparţinând unei ţări moderne nu ar supravieţui de unul singur în mediul african real (adică nu hoteluri, piramide şi safari). Creatura neo-nazistă susţinea puternic o idee fixă: condiţiile de mediu nu influenţează dezvoltarea unei ţări, şi faptul că sclavia perpetuată de naţiunile colonizatoare nu avea cum să ducă la distrugerea culturii africane – dacă ar fi existat, susţinea personajul nostru – dând ca exemplu faptul că triburile germanice au fost iniţial cucerite de romani pentru ca mai apoi să contribuie la dărâmarea imperiului şi să ajungă ulterior să devină la rândul lor un imperiu. Oare realmente Marea Britanie o fi fost la fel de “mare” dacă, de exemplu, jumate din populaţie nu ar fi avut acces la apă potabilă, şi o treime nu ar avea resursele alimentare minime pentru supravieţuire? Piramida nevoilor nu este făcută chiar de florile mărului, şi fără intervenţie extraterestră nu prea văd cum poţi ajunge în vârful ei atunci când îţi ghiorăie maţele iar apă curată n-ai băut în viaţa ta…

O realitate crudă – şi inevitabil generatoare de lacrimi – este aceea a numărului mare de copii care sunt puşi pe listele morţii cu mult înaintea adulţilor. Este o oarecare logică dureroasă în a face cât mai mulţi copii ştiind că doar puţini dintre ei vor supravieţui condiţiilor teribile din punctul de vedere al unui om “civilizat”. O mamă europeană îndurerată de moartea celui de-al doilea fiu al său, mort de supradoză/strivit de un BMW ce mergea cu 180 la oră/vene tăiate nu se va echivala niciodată cu o mamă africană ce ţine în braţe leşul celui de-al şaselea copil mort, doar pentru că alimentele nu au sosit la timp. Copilul american îşi permite un hamburger şi o îngheţată, din moment ce mami şi tati plătesc; copilul african are mari şanse să dezvolte un sindrom drăguţ denumit kwashiorkor, doar pentru că alimentaţia lui nu prea are proteine.

Şi nu ştiu ce p**a mea de cretinii naibii plâng de mila “fraţilor întru limbă” de peste Prut. Imbecili lui peşte prăjit! Ăsta e motiv de plâns? Ca şi cum ai zice că o paraşută care se crizează că n-a mai fost la mall de 3 zile ar echivala disperarea unei femei care se întinde după o pungă cu mâncare pentru copii săi… Get your heads off your asses, people!