Eine Kleine Expo

Exhibits can be found here (scuze ca nu le-am putut pune pe blog, WordPressu’ imi cam facu’ multe fitze saptamana asta)

(EDIT) No matter, hai ca mearsara acuma. Deci, care este:

Fuziune

Vieti lucrate

Sferic

Fragment din “Dansatoarea oarba”

Fragment din “Maya”

One of me favorites (dar n-am retinut titlul…)

In acvariu

Geneza

Fragment din alt tablou caruia i-am uitat titlul…

…si nici pe-al astuia nu l-am retinut…

…pe-al acestui fragment cu atat mai putin…

..dar pe-al astuia l-am retinut, este “Ra”!

Melca

Violonistul

Tigarea din tabloul “In acvariu”

Vanilie

And, ofcors, ze artiste (in stanga)

So, what’s the deal about that expo? Pentru mine a fost un experiment reusit, in sensul ca s-a desfasurat in mare masura exact cum ma asteptam: o seama de person(a/u)litati de arta au descris in termeni cat mai fascinanti, metafizici, hiperbolici as putea spune operele pictate de tanara artista, in ultimele 3 minute inainte sa dea navala puhoiul de oameni care doreau sa-i stranga mana pana i-ar invineti-o tanara pictorita a fost in sfarsit lasata sa spuna 2-3 cuvinte, dupa ce sunt sigur ca o durea fundul de la atatea ridicari in slavi, apoi multimea a inceput sa comenteze tablourile, care ce-i aduce aminte de ce imagine citita din ce roman scris de cine cand si cum, sa faca misto de anumite elemente ale diverselor picturi (eu, adica >:) , ceea ce mi-a atras o asasinare verbala) sau pur si simplu sa vorbeasca de vrute si nevrute (cum a facut “the blonde thing”, personaj despre care voi elabora mai incolo).

Ce pot zice eu despre picturi? Daca m-as apuca de critica artistica, probabil as fi cel mai acid si mai sever critic, deoarece am o sensibilitate artistica foarte…insensibila, cel putin in domeniul artelor plastice. Probabil ca am fost nervos datorita palavragelii inutile care a avut loc, caci nu mi-am putut concentra atentia prea mult asupra reprezentarilor din fiecare tablou in parte. Favoritele mele sunt “Maya” si chestia aceea cu vaza in culoare alternanta cu tonuri de gri. Despre celelalte, pot spune ca au o paleta de culori foarte variata, ca artista nu a facut economie la culori imbarligate unele intr-altele si ca creatiile (ca cacofonia facuta este pusa ca coincidenta) reusesc sa fie infinit mai originale decat orice artificiu fotoshopic sau poza hartistica din nushtiuceunghiinnushtiucelocatziepentruhaifaiv. Gata, mi s-a terminat inspiratia artistica descriptiva.

Ce mai ziceam? A, ziceam de “the blonde thing”. Yesss … daca nu ar fi fost acea fiinta acolo, probabil ca as fi plecat din camera cu patru pereti agatati de tablouri (sau era invers?) de cel putin o jumatate de ora, dar nuuuu, acea fiinta suava si delicata trebuia sa-si mai petreaca catva timp la taclale cu o persoana ce probabil are dovada unei imaginatii mult mai fecunde decat a ei. Si cum plecarea mea depindea sfarsitul programarii orale pe care domnisoara si-o facuse in prealabil, am fost silit sa astept. Si sa astept. Si inca sa astept. Pana m-am enervat si am zis sa ma asez pe jos pana se va hotari sa-si miste fundul sustinut de tocuri. Ceea ce am si facut, cu exact zero rezultate. Finally, decidandu-ne sa merem undeva sa bem un suc in cinstea panzelor, plecaram de la expozitie. Nici nu mai trebuie sa spun ca saraca, cum sa mearga ea la un local simplu! Pai da’ ce, noi nu ne permitem sa mergem in nu stiu ce cafeneaua mea, in care ea zicea ca fac un espresso foarte bun? Baga-ti cofeina acolo unde nu rasare soarele, soro, si mai lasa-ne in pace cu pretentiile! Poate ca tie iti punea mamica cafea in loc de lapte la biberon, dar noua nu, asa ca scuza-ne ca n-avem antrenamentul tau, draga…