Un loc de dat cu capul

Am ezitat o perioada destul de indelungata sa-mi deschid o astfel de pagina, in principal datorita ideii pe care mi-am format-o in timp fata de notiunea de weblog, si anume ca multe persoane se ascund de lumea inconjuratoare in fata monitorului, plangandu-si de mila si cautand simpatia virtuala a necunoscutilor care ajung intamplator pe blogul lor sau descriind o mirifica viata ce poate nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea. Am aflat de multe persoane care in lumea reala sunt foarte retrase si izolate, dar care pe blog-urile lor isi arata “adevarata” complexitate, scapand de rigurozitatile sociale care nu le permit manifestarea libera a opiniilor si dezlantuind intreaga capacitate creativa asupra paginilor virtuale. Ma rog, e alegerea lor… Pentru mine, acest blog va fi un veritabil loc de dat cu capul. Am de gand sa-mi las nervii sa maltrateze fiecare post in parte, tocand marunt orice lucru care a reusit sa-mi atraga/distraga atentia. Orice opinie va fi spusa franc, pe fata, fara ocolisuri. Daca voi jigni pe cineva prin afirmatiile mele, atunci adevarul pe care il voi fi spus prin acele cuvinte reprezinta o realitate crunta pentru cei care l-au citit, si pot doar sa ma bucur de reusita mea.

Adevarul. In viziunea mea, el trebuie spus pe cat de obiectiv, pe atat de incisiv si de dureros daca vizeaza corectarea persoanei careia i se adreseaza, chiar cu riscul de a strica relatia cu persoana respectiva. Multi ajung prea tarziu sa regrete ca n-au spus adevarul la momentul oportun, incercand apoi sa atenueze efectele prin si mai multe minciuni sau si mai multa evaziune. Daca iti traiesti viata simuland adevarul, vei ajunge sa bei singur zeama amara a tuturor scursurilor pe care le-ai conjurat timp de luni intregi in locul unui amarat de adevar cinstit. Asta, firesc, in cazul in care ai un dram de constiinta in tine. Daca nu il ai sau ti l-ai furat singur…sa nu-ti doresti sa se inventeze aparatul de citit ganduri, ca vei auzi cum te injura lumea,atunci cand nu-ti vorbeste.